Tura in Apuseni a fost total diferita fata de alte ture clasice pe creasta de munte fie in Fagarasi, Piatra Craiului, Bucegi, Retezat, Parang etc. Spun asta ca am experimentat pentru prima data balaureala prin pestera si traversarea Cheilor Galbenei. Noi ne-am programat aceasta iesire in Apuseni pe parcursul zilelor 7-9 august 2010.

Echipa din Sibiu a fost formata din membri ai grupului yahoo "sfatul muntilor" : Marius M.(membru SKV Sibiu), Alin P.( membru SKV Sibiu), Dana A., Adriana D. (nou membru SKV Sibiu), Paul P.(membru SKV Sibiu).

Initial pentru tura in Apuseni se anuntase si George N.(membru SKV Sibiu) si prietena lui Iulia, dar din motive intemeiate au renuntat sa vina cu noi.

Am mers cu masina pe ruta Sibiu - Alba iulia- Teius - Huedin (tronson de autostrada modernizata) - Doda Pilii-Ic Ponor. Acolo ne-au asteptat George Fozocos si Carmen Avram din Cluj-Napoca, membri ai clubului de speologie Politehnica si organizatorii taberei speologice in perioada 7-15 august 2010 la Ic Pono . Pentru detalii suplimentare legate de pesteri accesati link-ul http://speopoli.wordpress.com/.

Prima zi, 7 august - am ajuns la Ic Ponor si am instalat corturile noastre. De aici am plecat spre Pestera Alunului Mic. Echipa a fost formata din George F, trupa din Sibiu si Mihaela, Mihai si Vlad din Cluj. Initial am ratat intrarea spre pestera Alunul Mic si am revenit pe traseu. Ajunsi acolo am gasit pestera, ne-am echipat corespunzator si am intrat in"vagauna". Ma asteptam sa intram prin galerii, sa vedem ceva interesant si am ramas cu un sentiment de dezamagire. Practic e o sala de intrare cu galerii care din pacate au fost colmatate, impiedicand accesul in galerii adiacenete. Am facut o poza de grup si in 25 minute am iesit din pestera. George nu ne-a lasat balta si ne-o promis sa vedem alta pestera numita Pestera Pepii (detalii generale pe linkul http://www.humpleu.ro/pesteri.html).

Pana la pestera am mers cale de aproape o ora pe valea somesului de mi s-o acrit, datorita faptului ca eram imbracat in combinezon si echipat cu cizme de cauciuc si mergeam pe drum forestier si era si cald afara.

A meritat acest efort, deoarece am ajuns si la Pestera Pepii am avut ce descoperi. Aici am mers efectiv timp de o ora prin apa in galerie pana la izbuc(punctul de iesire al apei care iese din alta firida subterana, pe unde se poate intra doar cu neopren si echipament special) . Am inteles ca aceasta pestera face legatura cu pestera Cerbului. Sper sa nu gresesc cu informatiile de mai sus.
A fost o senzatie cu totul diferita, in sensul ca mergi printr-o galerie intortocheata, sa mergi cu spatele la un perete si sa te sprijini cu picioarele de celalalt perete ; sa sari o saritoare inalta de 2 metri peste un " cuib" de apa mai adanc;

Apa era limpede si vedeai unde sa pui piciorul si trebuia fii atent sa nu aluneci, deaoarece exista un tip de calcic pe c. Trebuia ceva  atentie a pozitionarii piciorului ca sa nu aluneci cu tot fundul in apa .
Regula de baza si impusa de George : Musai sa ai cascheta si frontala cu baterii rezistente, cizme, combinezon si sosete de lana indiferent cum te chinui apa iti intra pana la urma in cizme. Prinde foarte bine sa ai ciorapi de lana, care desi sunt umezi tin caldura la picioare.

Am ajuns intr-un final la iesire, desi cu unele emotii pentru incepatori ca noi ,doarece ai o alta perceptie in pestera si trebuie anumite indicii ptr orientare care trebuie luate cand mergi in sus si apoi sa revii inapoi. Mi-a placut mult de tot. Nici nu am realizat ca am iesit la ora 19:00 din pestera si a trecut timpul asa de repede.

Am revenit la locul de campare si s-a pregatit vestita tocanita de cartofi in ceaun de catre Anca( de origine din Medias) si Carmen( Cluj).

A doua zi, 8 august - Sibienii au decis ca azi sa fie tura la suprafata si asfel mergem sa vedem cetatile ponorului. Am plecat de la Ic Ponor catre Padis (aflat la o distanta de circa 9-11 km ), unde am lasat masina.
Am plecat destul de tarziu din Padis, undeva la ora 11:30. Pentru inceput nu am gasit intrarea spre marcaj. Am reusit sa dam de ea intr-o poiana mai larga si am mers pe circuitul cu cerc galben de 10 ore (ce indica spre avenul Bortig- Cheile Galbenei- Poiana Florilor- Ghetarul Focul Viu- Poiana Glavoi- Padis ), cerc albastru( cetatile ponorului) si triunghi rosu ( spre cabana Cetatile ponorului). Din poiana urmeaza o coborare mai abrupta si ajungem la un podul peste rau , unde se gaseste un indicator ce arata directia spre Izbucul Ponor aflat la 20 minute.

Trecand peste pod, peste 5 minute ajungem intr-o poiana numita Ponor unde avem ocazia sa vedem sorburi, pe unde se pierde apa si iasa in alta parte. Urmeaza o panta putin abrupta, coborand apoi si la 12: 30( amiaza) ajungem pe un drum de macadam ce face legatura intre vartop , cabana cetatile ponorului , poiana glavoi si stana de vale si ajungem direct la indicatorul spre Cetatile Ponorului care arata ca mai sunt 30 minute .
Initial ne-am propus sa vedem Cetatile , si am luat decizia sa mergem spre Cheile Galbenei, urmand ca la intoarcere sa l vedem Cetatile Ponorului.

Traseul spre Cheile Galbenei presupune urcare si coboras destul de mare, solicitand un pic genunchii.
Ajungem la avenul Bortig cu un diametru de 35 metri si baza putului de intrare este de -38 metri unde se ajunge doar pe coarda la un bloc de gheata , care pe timp de iarna poate avea un volum de 30000 metri cubi.

Pe traseu am intalnit un grup mare de unguri cu multi copii pana in 6 ani , precum si un grup de francezi la care am remarcat ca unul dintre ei cara pe umar o bicicleta de copii , mica si portocalie.. Destul de ciudat ca urca o ditamai panta de cel putin 12%. In fine ajungem si izbandim sa vedem si Izbucul Galbena, unde porneste apa spre cheile Galbenei. Acolo se face o pauza de masa.

Pe Chei e un du-te vino, lume multa si pestrita din toate colturile tarii si multi din afara tarii. Am intalnit la un tronson de cabluri copii si adulti in nr aproximativ de 35 din tabara MASH care erau coordonati de baietii de la salvamont Bihor. Inainte de jonctiunea cu trupa MASH am ajuns la o caverna, pe unde intra apa si tasnea cu putera intr-o casca a aflata la o distanta de 15- 20 metri. Aici era o senzatie de racoare extrema si un aer bine ''ozonat''.In dreptul cascadei spectaculoase, pe versantul opus se afla un cabu de otel destul de gros lung de 15-20 metri aflat la o inaltime de 2, 30metri deasupra apei.Eu personal am evitat sa merg pe acest lant si am mers cu ciorapi prin apa, deoarece aveam un sentiment de nesiguranta vis-a -vis de aderanta bocancilor mei la piatra umeda si urasc asta . Prefer astfel sa ma balacesc prin apa . Bila neagra ptr mine, bila alba ptr fetele Adriana, Dana si baietii Marius si Paul mai curajosi decat mine si care au mers pe lanturi pana la capat.

De aici urmeaza o urcare tot pe lanturi pe linga un versant lung de 8-10 metri si destul de abrupt si coborare printr-un gol de perete spectaculos. Aici ne intalnim cu trupa MASH , un de facem stopul circa 25 minute cel putin. Intr-un final ajungem la finalul Cheilor si urcam spre Poiana Florilor.. un drum mediu  cu o panta destul de inbclinnata .

La un moment dat m-am saturat si eu si imi era o sete de apa.... chiar spre finalul urcusului gasim un mic izvor unde zburataceau de zor tzantoroi atrasi de mirasmele transpiratiei rezultate in urma efortului nostru.

Energizati cu apa bunicica si partial mirositoare a urina plecam spre Ghetarul Focul Viu si ajungem undeva la ora 18:10. Apucam sa vedem pestera Ghetarul Focul Viu unde se gaseste bloc de gheata fosila de 25000 metri cubi (al treilea ca marime din tara )cu ochiul liber si cu luneta aparatului foto mai indeaproape. Fereastra din tavanul pesterii permite sa se faca acumulare de busteni si frunze uscate care cad peste ghetar si favorizeaza si acumularea aerului rece , iar lipsa ventilatiei din pestera determina ca aerul rece ramane captiv tot timpul anului pastrand ghetarul in stare compacta.E o stare cu totul aparte sa vezi cum coboara lumina peste ghetar. si te simti minuscul in acea imensitate feerica.

La ora 19:10 ajungem in Poiana Glavoi, unde era o imensitate de corturi dispuse pe o parte si pe cealalta parte a paraului si unde se gaseste un punct  Salvamont.

Noi nu avem vreme de pierdut si am luat decizia sa mergem spre cetatile ponorului, deoarece era tarziu si avem circa 35 minute.
Am ajuns la cetatile Ponorului, dupa ce am coborat niste cabluri si scari de fier improvizate. O mica paranteza: cand am luat decizia sa plecam spre Cheile Galbenei am remarcat un grup de italieni echipati complet pentru speologie cu aparate foto care i-am reintalnit la ora 19:40 cand urcau din cetatile Ponorului. Asadar mult lume au auzit de aceste cetati si prefera sa stea in subterana ore bune pentru a prinde un cadru foto desoebit.
Portalul Cetatile Ponorului este de 87 metri. Am coborat pana jos sa vedem tavanul si spartura care duce spre alta iesire.
E de o imensitate covarsitoare si aparatul foto nu poate reda decat partial frumusetea lui. Intr-un fel e sentimentul de regret ca se intuneca si trebe sa ne intoarcem in siguranta pe la cabluri si sa ajungem la masina. Nu am apucat sa intram efectiv in subterana, ramanand cu promisiunea mentala ca revenim din nou aici.

Ajungem la ora 21:45 la masina in Padis si linistim cu un sms trupa din tabara ca suntem ok. La ora 23:00 ne intindem oscioarele linga foc si cu tocanita de cartofi deja pregatita de Carmen, Alina, George si Vad care ne asteptau de aproximativ 3 ore.
Dimineata, 9 august constat ca nu imi gasesc portmoneul cu bani, deoarece cumparasem la intoarcere de la pensiunea Bradet 2 sticle de suc si apa minerala de 15 lei ca sa ne hidratam. Desi ramasesem cu ideea ca pusem portmoneul in portabgaj din pacate nu am dat de el. Probabil ca mi-a cazut din buzunar. Oricum in el avem o legitimatie, card , niste iconite care ma interesau in mod special si niste banuti. Actele personale le lasasem acasa la sibiu. Totusi acest lucru m-a determinat sa merg catre Padis pe jos sa vad daca il gasesc.Am avut noroc sa fiu luat cu masina si la dus si la intors de oameni binevoitori. Portmoneul a fost din fericire recuperat prin amabilitatea Oanei D. din Bucuresti care l-a gasit si m-a contactat cand s-a intors din Apuseni.

Din pacate regretul meu cel mai mare e ca am ratat o zi de pestereala, o experienta cu totul diferita fata de cea din Pestera Pepii,deoarece au mers prin galerii mult mai stranse si intortocheate, a presupus si coborare verticala,s i multa multa noroiala.

Marius si cu mine am facut planton la corturi si ne-am relaxat. Intre timp au sosit la corturi si Alin si Cristi din Cluj care se ocupa facultativ si cu speologia si ne povesteau pasionati de ce pesteri au apucat sa vada si se erau hotarati sa exploreze altele noi.De apreciat aceasta pasiune si ma bucur ptr ei ca au ocazia sa vada lucruri diferite in subterana.
Dupa pestereala facuta de trupa condusa de Carmen si George a urmat bulzul de mamaliga la ceaun pregatita de Paul ajutat de Cristi cu branza topita, cascaval si slanita fripta.
Oricum o sa revenim in aceasta zona frumoasa a Apusenilor si multumesc din inima lui George si Carmen ca ne- a oferit sa vedem si a o alta latura a explorarii in natura si anume explorarea subterana.

Pe drum spre Huedin am luat-o si pe Alina care ne-a povestit experienta ei acumulata la tabara de la Varasoaia de o saptamana organizata recent in diferite pesteri si cum a prins-o aceasta pasiune privitor la speologie si in cadrul clubului Politehnica au loc numeroase activitati de canyoning, rafting, speologie, ture pe creasta, mtb, etc..
Ne-a povestit cum a fost in pestera Rea(ce insumeaza galerii insumate de 13 km); cum iti adaptezi corpul doar cu ciocolata la ture subterane de 5-8 ore, cate lacuri subterane are cetatile Ponorului( peste 10) si necesita neopren special, cunostinte de inot bune ca necesita si revenire contra curentului apei, sa te tii de cabluri speciale ptr a respira, etc.; ne-a povestit de celebra pestera Piatra Altarului( descoperita in '1984) vazuta si de parintii ei acum zeci de ani. Pestera Piatra Altarului e considerata rezervatia protectie tip A sub obladuirea Academiei Romane unde accesul e foarte strict si se intra doar cu autorizatie si doar cu cizme albe ptr a nu lasa urme.Acest fapt il aflasem cu o seara inainte de la Carmen A. precum si de, sala Palatului si sala Paradisului.

Ramane sa vedemin viitor cum trebe si Cetatile Ponorului , Cetatile Radesei, Lumea Pierduta cu Avenul Negru , Avenul Gemanata si Cheile Somesului Cald( am ramas cu un sentiment aparte legat de chei in general si abia astept sa vedem si cheile oltetului la propunerea lui Adi David, precum Valea lui Stan pe versantul sudic al muntilor Fagarasi).

Exista in discutie sa vedem si Parcul Buila-Vinturarita in perioada urmatoare cu Andrei Buta daca ii va permite timpul. M-as bucura sa incercam ceva nou,
Inca o data multumiri lui Carmen Avram( Cluj), George Fozocos(Cluj) si Adi David(Sibiu) care era deja intabara MASH ptr suportul informational si logistic.

Mai multe poze gasiti si pe contul de Facebook al SKV Sibiu

Ti-a placut acest articol? Doneaza 2% completand formularul de venit