Ski de tura |
![]() |
![]() |
![]() |
Înclinația pantei poate varia de la plat până la foarte abrupt, diferența majoră față de skiul alpin fiind posibilitatea de mișcare liberă a călcâielor schiorului, pentru a permite o cât mai mare naturalețe și comfort a mișcării în timpul ascensiunii unui versant înclinat. Schiul de tură necesită o foarte bună pregătire fizică și mentală, cât și buna cunoaștere a muntelui în anotimpul alb. De multe ori acesta implică navigarea și găsirea de rute în zone cu potențial de avalanșă. Este de o reală importanță ca echipa să aibă experiență în citirea zăpezii, să cunoască tehnicile de salvare în condiții de iarnă. Ideal ar fi ca fiecare membru al echipei să posede dispozitiv tip Peeps pentru detectarea victimei îngropate de avalanșă, sondă și lopată și să fie instruiți în folosirea acestora.
Echipamentul - principala caracteristică a echipamentului folosit în schiul de tură este posibilitatea de a elibera călcâiul pentru a favoriza deplasarea pe teren drept sau înclinat. În funcție de tipurile de schiuri și legături folosite, cât și de evoluția lor de-a lungul timpului, putem delimita mai multe clase: 1. Nordic - legăturile folosite la acest tip de ski lasă calcâiele relativ libere tot timpul, schiorul neavând posibilitatea de a comuta între modul de urcare și coborâre Schiul nordic tradițonal - reprezintă schiul cel mai simplu și cel mai ușor, foarte îngust, fără canturi, ideal pentru piste preparate și de înclinație mică, se folosește cu clăpar tip gheată. Pe talpa schiului există niște buzunare speciale unde se aplică două tipuri de ceară - unul lipicios, sub picior, pentru a conferi aderență la urcare, și altul alunecos, pe baza schiului în fața și în spatele piciorului pentru alunecare la vale. Schiul nordic backcountry - reprezintă soluția de mijloc, situat undeva între nordicul tradițional și telemark. Lățimea schiului la capăt variază undeva între 70 și 90 mm, iar în mijloc între 60 și 65 mm. Legăturile sunt mai late, permițând o mult mai bună stabilitate și transfer al energiei între clăpar și ski. Telemark-ul - echipamentul este mai greoi, recomandat pentru teren accidentat și coborâri foarte abrupte. Schiurile sunt aproape identice cu cele de alpin - greoaie, late, cu canturi metalice. Clăparii de telemark au și ei capacitatea de flexare, dar sunt mai greoi și oferă mai mult suport decât orice clăpar nordic 2. Alpin Schiul de tură alpin modificat - reprezintă de fapt echipament de ski alpin, cu mențiunea că acesta poate fi folosit și pentru tură prin inserția unei legături care permite eliberarea călcâiului în cazul urcării unei pante înclinate. Dezavantajul este că acest tip de echipament este destul de greoi și rigid, devenind foarte incomod în traversee lungi și urcări de pantă.
Echipamentul - specific schiului de tură , clăparii au talpă vibram, compatibilă cu colțarii, la care se adaugă echipamentul de alpinism (cască, ham, corzi, piolet, colțari, etc). De asemenea este necesar ca sportivii să posede echipament de salvare - transceveire tip Peeps, sondă, lopată și să fie instruiți în folosirea eficientă a acestora. Primele competiții de ski-alpinism au apărut încă din anii 20', în prezent Uniunea Internațională a Asociațiilor de Alpinism (UIAA) făcând demersurile necesare pentru introducerea acestui sport la Jocurile Olimpice, începând din anul 2018.
|
|
Ti-a placut acest articol? Doneaza 2% completand formularul de venit |