Comportamentul animalelor Imprimare
Scris de Vacariu Marilena   

“Respectă animalele şi arealul lor pentru ca acestea să nu devină un pericol” 

 

- Ursul brun (Ursus arctos) - 

 

Date generale 

Ursul brun trăieşte între 25-40 de ani, are până la 1,5 m lungimea corpului şi de la 100 până la 320 kg greutate, masculii fiind mai mari decât femelele. N-are nici vederea, nici auzul prea bune, dar miroase foarte bine  hrana, până la 15 Km distanţă.Ursul brun nu este considerat un anima teritorial.Urşii au culcuşuri temporare în timpul sezonului de activitate, pe care le schimbă frecvent şi culcuşuri folosite pentru hibernare.Din punct de vedere al hrănirii ursul este omnivor, el mănâncă rădăcini, bulbi, fructe, seminţe, nuci, iarbă, cadavre, peşte şi uneori atacă ungulate mari şi vite. Cantitatea de hrană este redusă (ierburi şi frunze) primăvara, medie (fructe şi boabe) vara şi mare (ghindă, jir, castane) toamna înainte de hibernare. 

Urme lăsate  

Urşi îşi folosesc adesea ghearele pentru a săpa pământul, în căutare de rădăcini, bulbi, tuberculi sau mamifere mici. Ghearele urşilor nu sunt retractile, fiind mai lungi la membrele anterioare decât la cele posterioare. În funcţie de aspectul zonei săpate ne putem da seama de vechimea urmei.Cărările lăsate prin zmeuriş, fructele căzute, prezenţa sporadică a unor fructe pe tulpini, în general fructe mature ne indica prezenţa acestor mamifere.Amprenta tălpii prezintă 5 degete fiind lată şi diferită pentru labele sun faţă comparativ cu cele din spate. Amprenta călcâiului este vizibilă la piciorul posterior şi nu poate fi observată la amprenta lăsată  de  piciorul anterior.Prin analiza substratului în care este lăsată urma se poate determina vechimea acesteia, mărimea aproximativă a animalului şi sexul – amprentele masculilor sunt mai mari decât cele ale femelelor.Materiile fecale lăsate de urşi sunt uşor de diferenţiat faţă de a altor animale, având un volum mai mare comparativ cu a altor animale sălbatice. Compoziţia materiilor fecale diferă pot sa apară resturi de afine, rădăcini, plante, fire de păr, resturi de os ş.a. Adesea urşii depun excrementele în imediata apropiere a culcuşului.O mică zonă de depresiune cu urme de săpături şi vegetaţie culcată la pământ indică prezenţa unui culcuş.Urşii lasă urme pe scoarţa copacilor prin frecarea spatelui, zgâriere cu ghearele sau muşcături, scoarţa poate să prezinte urme de păr de urs. 

Cum să previi? 

Ursul brun, carpatin (omnivor) nu ataca omul ziua decât provocat sau rănit, spre deosebire de noapte, sau de ursoaica cu pui - periculoasa oricând. Urşii se vor apropia însă de tabără pentru a căuta hrana.Nu te apropia de urşii "blânzi" şi nu-i încuraja să se apropie - oferindu-le de mâncare,sau ca sa-i fotografiezi.Într-o zonă cu urşi, încearcă să ţii orice miros de mâncare cat mai departe de tine,de cort sau de adăpost. Pregăteşte şi consuma hrana la cel puţin 50 m de cort. Găteşte si mănâncă în alte haine decât cele cu care dormi.Nu lăsa alimentele la îndemâna ursului: pe jos, în cort; el miroase şi va găsi - orice aliment pe care-l ascunzi: dulciuri etc. Agaţă-le de crengile înalte ale unui copac la înălţime mai mare decât poate ajunge un  om. in tabăra păstrează curăţenia: arde orice resturi de mâncare.Dacă pleci din tabără, lasă cortul larg deschis: ursul e curios şi va inspecta cortul; daca nu are pe unde să intre - îşi va face singur o uşă. 

Cum să te aperi? 

Daca dai nas în nas cu un urs, păstrează-ţi calmul şi retrage-te încet, cu faţa spre el. Dă din mâini. Vorbeşte-i calm, nu-i întoarce spatele, nu fugi (el aleargă mai repede), în cazul (foarte rar) ca devine agresiv - încearcă sa lupţi cu el. Sau, dacă te trânteşte la sol, încearcă sa faci pe mortul, răsucindu-te pe burta şi încrucişând mâinile la ceafa - pentru a feri faţa, gâtul, pieptul, abdomenul de muşcături. Dacă te răsuceşte cu faţa în sus, continuă răsucirea şi revino cu fata în jos. Câteva lovituri peste nas s-ar putea sa-l alunge. Sau stropeşte-l în ochi cu un, spray cu pulbere de piper. Sau arunca-i o haina, rucsacul, ca să-l opreşti, şi caţără-te într-un copac - la cel puţin 6-8 m înălţime.Dar încearcă sa nu te apropii de el - goneşte-l făcând zgomot: tipa, loveşte două vase sau obiecte metalice. Să vadă ca nu eşti un alt urs.Osul craniului de urs poate avea şi 3-5 cm grosime, aşa ca o lovitura de topor sau de piolet cel mai probabil nu ii va crea prea mari probleme. 

 

- Lupul (Canis lupus) - 

 

Date generale 

Lupul are între 16 – 60 kg, înălţimea este de 70-90 cm şi lungimea 120-150 cm. Lupoaica este mai mică şi mai suplă. Lupul trăieşte până la 13 ani, ajungând la maturitate în 2-3 ani. Este un animal monogam care formează perechile în perioada de iarnă, atunci când scoate un urlet caracteristic, chemându-se între ei şi formând haite. Are văzul şi auzul foarte dezvoltate (aude de 20 de ori mai bine decât omul), specific fiind strălucirea nocturnă a ochilor . Lupul are un gât puternic, musculos. Mersul normal este trapul, iar când sunt în haită se încolonează unul după celălalt. Acest animal aleargă bine,  obosindu-şi astfel victima. Poate parcurge până la 50 km/ zi.Familiile de lupi păstrează o distanţă de 8-10 km între ele.Când atacă animale mari lucrează în haită, încolţind în evantai şi obosind viitoarea victimă. Lupul obişnuieşte să atace noaptea.Hrana constă în special din mamifere erbivore mari, dar acceptă şi mamifere mici.  

Urme lăsate  

Urmele lupului se deosebesc de cele lăsate de câine prin faptul că degetele picioarelor din faţă sunt mai apropiate, urma având o formă lunguiaţă. Urmele lăsate de lup sunt în linie dreaptă, iar cele lăsate de câine sunt în zigzag. Lupul când doarme adoptă o poziţie încolăcită similar câinelui. Culcuşul îl fac în locuri însorite, liniştite, lângă apă. Lupul nu ucide animalele din jurul culcuşului pentru a nu îşi trăda prezenţa şi a nu pune în pericol viaţa puilor.   

Cum să previi? 

Lupul se sperie de foc.  

Cum să te aperi?  

Părţile lor slabe: nasu, coastele dinspre burtă, pe părţile laterale. Lupii se orientează spre membrele victimei, le muşca şi smulg. De obicei atacă în haită, vânează victime slabe. Dacă te atacă un lup loveşte-l peste bot şi peste coastele inferioare. 

 

- Vipere (Fam. Viperidae) - 

 

Date generale 

Vipera berus sau năpârca se recunoaşte după forma triunghiulară a capului, către ceafă având un desen în forma literei V, iar pe corp o bandă dorsală în zigzag

Vipera ammodytes sau vipera cu corn are pe cap un desen în forma literei H, iar pe corp o bandă dorsală formata din romburi. În vârful botului are un corn moale, acoperit cu solzi.

Activitatea zilnică a viperelor are un maxim diurn si în general este condiţionată de necesităţile de termoreglare. Deplasările viperelor sunt în general motivate de necesitatea procurării hranei sau de necesitatea termoreglării.Hrana, asa cum am mai arătat constă în general din mamifere mici şi şopârle.Majoritatea viperelor sunt ovipare.Frecventa, năpârlirilor depinde, de trei factori, esenţiali: mediu, starea sănătăţii, vârstă.Periodic, în cadrul ciclului annual se adună pentru a forma asa numitele "ghemuri" în locurile de hibernare. De remarcat este faptul că indivizii unei populaţii hibernează în acelaşi adăpost. Toamna, adulţii intră primii în adăposturi, iar din septembrie până în noiembrie în afara adăpostului nu mai pot fi întâlnite decât exemplarele tinere. Hibernarea necesită o temperatură optimă de 4°C.Atunci când sunt deranjate, în general viperele se ascund. 

Cum să previi? 

  • Dacă treci printr-o zonă cu tufiş, ierburi înalte loveşte zona cu un băţ, bolovan;
  • Poartă încălţăminte înaltă;
  • Nu dormi pe pământ;
  • Ai grijă pe ce pui mâna goală neprotejată;
  • Dacă vezi un şarpe mort asigurate ca acesta este mort, unii şerpi mimează foarte bine că sunt morţi.

 Cum să te aperi? 

Lovitura în ţeastă poate fi fatală pentru un şarpe. 

Simptomele muscaturii de sarpe

 Se pot observa 2 înţepături ce apar ca puncte roşii separate de 8-10 cm, uneori înconjurate de o zonă roşie.
 Cel mai des apare înveninarea locala manifestat
ă
prin durerea vie, edem (umflarea zonei din jurul muscaturii) şi la câteva zile după muscatură apare necrozarea zonei.
O altă manifestare este înveninarea generalizată, care prezintă simptome mult mai grave:
imediat după muscatură apare anxietate, rău generalizat, accelerarea pulsului şi a respiraţiei, dureri musculare, sete intensă. La câteva zile sau în caz de muşcare a unei vene apare stare de soc, vomă, tulburări ale ritmului cardiac, pierderea cunoştinţei.
 

Cum acţionezi daca eşti muşcat? 

  • Nu te speria şi nu te agita fără rost, victima va sta cât mai liniştită;
  • Aplică un bandaj strâns între locul muşcat şi inimă, înfăşurând dinspre partea sănătoasă a membrului către zona  vătămată astfel încât să apară o strângere care să încetinească circulaţia sângelui, dar să n-o oprească. Membrul nu trebuie să se înnegrească şi să se umfle;
  • Spală uşor zona muşcăturii cu apa rece;
  • Se transportă victima urgent la spital, daca se poate se va duce şi şarpele mort.

 NU trebuie să:

- Amplifici sângerarea plăgii
- Aspiri veninul
- Pui garou
- Cauterizezi rana
- Dai stimulante (ceai, cafea) care pot accelera difuzia veninului în organism

 

- Mistretul (Sus scrofa) -

 

 

 

Date generale 

De la vârful botului până la coadă, mistreţul măsoară 200 cm mascul si 150 femela, iar înălţimea la greabăn este de până la 100 cm. Greutatea mistreţilor este de 300-350 kg.Gâtul este scurt, relativ gros şi adânc, lăsând impresia prinderii capului direct de trunchi. Picioarele sunt subţiri şi scurte. Ele se sprijină pe pământ prin degetele 3 si 4 învelite în copite nai lungi, uşor asimetrice, astfel încât imprimarea lor apare clară, iar degetele 2 si 5, sunt mici. Părul acoperă integral pielea mistreţului şi este de culoare cafenie închisă. Colţii constituie adevărata armă de atac şi apărare a mistreţului. Un mistreţ poate trăi până la 20 de ani.Gruparea în ciurde este obişnuită pentru populaţiile de mistreţi.Hrana este de tip omnivora fiind reprezentată de rădăcini, seminţe de plante agricole, cartofi, ghinda, jir, mere şi pere pădureţe, animale mici rozătoare, pui de iepure şi căprior, larve, omizi, insecte adulte, cadavre şi plante. 

Urme lăsate

Mistreţul nu respectă strict un teritoriu delimitat. El frecventează zilnic sau periodic anumite locuri de hrănire, scăldat şi frecat, de urinare şi defecare. Zonele sunt marcate prin lovirea arborilor, de care se freacă cu colţii.Forma urmelor lăsate de mistreţ poate fi văzută în imaginea alăturată unde la punctul “a” este mersul obişnuit, iar la punctul “b” este deplasarea în fugă. Distanta între urmele lăsate de copite este de 50-70 cm.Mirosul lăsat de mistreţ este puternic, mai ales în perioada de rut, şi se aseamănă cu mirosul frunzelor de stejar, în descompunere. Sunetul mistreţului liniştit este un grohăit. Sunetele scoase pot fi scurte, prelungi sau ţipete stridente. 

 

Cum să previi? 

Prin recunoaşterea urmelor şi evitarea animalului. Semnalează-ţi prezenţa, fă zgomot.

Ti-a placut acest articol? Doneaza 2% completand formularul de venit