Jurnal de tura Piatra Craiului Imprimare
Scris de Vacariu Marilena   
joi, 01 octombrie 2009 17:37
Într-o frumoasă sâmbătă de 26 septembrie pe la ora 8:00 o trupă hotărâtă de 8 oameni de prin toata ţara, pusă pe fapte mari se întâlneşte la Cabana Gura Râului, aici este un prim pas de acomodare şi socializare.

Prin urmare o să încep şi eu acest jurnal de tură prin a vă prezenta participanţii la tură Gabriela D., Delia C., Dana A., Cătălin C., Paul P.(SKV), Octavian, Bogdan A. (organizatorul turei) şi subsemnata (SKV) şi o schiţă a traseului din prima zi.

Drumul nostru urmează spectaculoasele Prăpăstii ale Zărneştiului, aici ne întâmpină primele gazde ale Pietrii Craiului, nişte capre negre, care s-au ascuns aparatului meu de fotografiat.

  

Din Prăpăstiile Zărneştiului mergem pe traseul marcat cu cruce roşie pentru a ajunge la  Refugiul Grind, la un moment dat avem o bifurcaţie de traseu cu triunghi galben şi hotărâm să mergem pe acolo să vedem cum e traseul, toate bune şi frumoase, dar odată ieşiţi din pădure ne întâmpină o ceaţă densă, reuşim să ţinem traseul, dar avem probleme într-o tăietura de pădure unde pierdem marcajul.

Având în vedere condiţiile meteo alegem cea mai prudentă variantă şi ne întoarcem pe traseu, dar de data asta coborâm la satul Peştera unde ne întâmpină o poiană de brânduşe, frumos subiect de fotografie.

 Urcăm iar pe cruce roşie până la Table şi de aici la Refugiul Grind unde ajungem cu o mică întârziere faţă de planul iniţial. La Refugiul Grind facem un popas pentru a ne motiva să urcăm până sus în creasta care se ascundea într-o mare albă de ceaţă.

 

 

Pe diferenţa de nivel de aproximativ 600 m de la refugiu până în creastă (marcaj de bandă roşie) urcuşul este susţinut şi continuu. Treptat rocile calcaroase de vârsta jurasică şi cretacică îşi fac apariţia. În sfârşit ajungem la altitudinea maximă a Pietrei Craiului - Vârful La Om (2244 m), cunoscut şi ca Piscul Baciului.

 

Ceaţa nu ne lasă să vedem panorama, dar în schimb dă un aer de mister muntelui, şi ne lasă impresia că păşim printre nori. În drumul către  Vf. Sbirii (2188m) ne surâde soarele şi reuşim să facem nişte fotografii.

 

Acolo sus pe creasta am observat nişte umbre interesante, numai noi puteam să fim, cu toate că semănam cu nişte extratereştii. Jocul luminii la apus creează forme neaşteptate.

 

Urcam cu grijă Vf. Ţimbalul Mic(2198m) seara îşi cere drepturile, ne luăm lanternele şi încercăm să stăm cât mai grupaţi. Ne continuăm traseul de creastă pe cerc roşu traversând pe rând vârfurile, trecem de Vf. Ţimbalul Mare(2148m), Vf. Ascutit (2136 m), ajungem la Refugiul Vf. Ascutit care era deja ocupat.Cu toate că era destul de târziu nu ne-a rămas altceva de făcut decât să coborâm prin Valea Cheia (marcaj de triunghi albastru) la Cabana Curmătură, unde din păcate nu am mai găsit locuri, dar cei de la Refugiul Salvamont Zărneşti au găsit loc pentru noi. Pe la miezul nopţii suntem bucuroşi că am găsit adăpost.

 

A fost o tură frumoasă, cu mici peripeţii unde s-a arătat un altfel de Piatra Craiului, unul fantomatic printre aburii de ceaţă şi prin noapte lăsându-se doar puţin descoperit, ca o invitaţie de al vizita iar pentru a vedea mai mult.

Unii dintre noi nu au mai aşteptat o a doua tură pentru a admira panorama şi a doua zi au urcat pe la Turnu, alţii au ales un traseu mai uşor şi au admirat de la distanţă creasta Pietrii Craiului.

Ti-a placut acest articol? Doneaza 2% completand formularul de venit