Jurnal de tură: vf. Pietrosu (2.303 m) din munții Rodnei |
DATA: 2 -3 noiembrie 2012 LOCAȚIA: vf. Pietrosu (2.303 m) din munții Rodnei, cel mai înalt vârf din Carpații Orientali Așa se vedea muntele de unde am lăsat mașina, vf. Pietrosu e cel pudrat cu zăpadă
Căldarea glaciară de unde am urcat în creastă
Gheața era interesantă, și umbra :)
Până la stația meteo e o diferență de nivel de 700 de metri de la schit, un urcuș constant și nu foarte ușor. Dar peisajul de la stație e foarte frumos, ne-a adus aminte de Făgăraș și de Retezat, căldare glaciară cu pereți de stâncă măreți. Privirea spre creastă, știind că vrei să ajungi acolo, ținta pare descurajantă. Dar nu a fost așa, am atins vârful după o oră și 15 min. de la stație, o urcare în serpentine mai largi care nu obosesc atât de mult ca o urcare pieptiș. Pe vârf este un fel de adăpost (care odată a arătat decent) dar peisajul de acolo e pur si simplu o frumusețe: se vede Borșa (al doilea oraș din țară ca întindere) răsfirată, alte vârfuri în jur (identificate cu ajutorul hărții, Vf. Buhăescu Mare, vf. Buhăescu Mic, vf. Rebra, vf. Grohotu, vf. Piatra Albă), din nou ceaiul care este, chiar dacă mă repet, cel mai bun din lume acolo sus, soarele ușor cu dinți, adăpostiți de vânt. Am petrecut 45 de minute pe vârf îmbătați de peisaj și de soare. Flori de gheață
Noi pe vârf...aparatul singur a făcut poza
Adăpostul de pe vf. Pietrosu
Borșa văzută de sus
Coborârea a fost mai rapidă, în 2 ore am fost la mașină. Drumul spre casă a fost mai lung, cu câteva minute înainte de miezul nopții am ajuns acasă. O combinație pe cinste: muntele în spate, Frumosu' Logan care ne duce spre munte și pasiunea împărtășită Impresii: ar fi fost o pierdere pentru noi să nu vedem mica parte din munții Rodnei, cu Pietrosu lor. Lacul Iezer a avut parte de multe poze, surprinși plăcut de forma lui, traseul prietenos (chiar dacă pe o porțiune era solul înghețat și am fost și mai prudenți), alunecare lui Radu chiar pe vârf (a călcat pe o bucată de carton bituminos de pe adăpostul care este chiar sub stâncă, carton care a cedat, sprijinindu-se în ultima secundă pe celălalt picior. Stânca din apropiere nu i-ar fi primit bucuroasă alunecarea. Dar din nou, cineva acolo Sus ne-a zâmbit în toată tura și pe drum cu mașina. Suntem bine, cu sufletele pline de acea energie pozitivă pe care doar natura o poate oferi (cui poate primi). |
|
Ti-a placut acest articol? Doneaza 2% completand formularul de venit |